Din semințele „nepăsării”
răsar florile de pe morminte
Aseară am fost la Universitate pentru a participa la închiderea taberei de rezistență de la TNB și pentru comemorarea lui Marian Furcelea, copilul de 9 ani ucis datorită iresponsabilității criminale a OMV Petrom.
Am fost puțin peste 25 de persoane. Unii triști, alții de-a dreptul supărați, iar alții încrezători că societatea românească începe să se schimbe în bine dar mai durează mult, mult timp de acum înainte. Sper că nu prea mult!
În paralel cu comemorarea din București și la Constanța au fost niște români conștienți de gravitatea lucrurilor ce se întâmplă și au aprins lumânări pentru sufletul copilului care a plecat dintre noi.
Am găsit pagina de facebook a tatălui lui Marian. Acesta a scris: „La revedere, tătuțule. Nu-ți spun adio, că toți suntem muritori dar tu nu trebuia să pleci așa de mic.”
Cred că avem cu toții de învățat câte ceva din aceste rânduri.
Titlul pe care l-am ales pentru această postare spune cam totul despre realitatea în care trăim și despre efectele ei.
După ce ajunge hard disk-ul pe care l-am comandat voi putea să completez cu filmări articolele pe care le-am scris până acum.
Mai jos redau câteva fotografii de aseară.
Condoleanțe familiei îndoliate!
Materialul filmat poate fi văzut aici:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu